Colecistita Litiazică: Cauze, Simptome și Tratament
Colecistita litiazică este o afecțiune în care inflamația vezicii biliare este cauzată de prezența calculilor biliari (pietre la fiere). Aceasta este o cauză frecventă a durerilor abdominale severe și poate necesita tratament medical urgent. Calculii biliari pot bloca fluxul biliar și pot duce la inflamație, infecție și alte complicații grave . Dacă suspectați această afecțiune sau aveți nevoie de o consultație, îl puteți contacta pe Dr. Florin Graur, un specialist în chirurgie digestivă.
Ce este colecistita litiazică?
Colecistita litiazică este inflamația acută sau cronică a vezicii biliare cauzată de prezența calculilor biliari (pietre la fiere). Vezica biliară este un organ mic, situat sub ficat, care stochează bila produsă de ficat. Bila ajută la digestia grăsimilor și este eliberată în intestinul subțire după mese. Calculii biliari se formează atunci când există un dezechilibru în compoziția bilei sau infecție, iar componente ale bilei (în principal colesterol și bilirubină) se cristalizează și formează pietre.
Când un calcul biliar blochează canalul cistic (canalul care leagă vezica biliară de tractul biliar principal), bila nu poate fi drenată corespunzător, ceea ce duce la acumularea acesteia și la inflamația vezicii biliare. Această afecțiune se numește colecistită litiazică și poate provoca dureri severe și alte simptome.
Cauzele colecistitei litiazice
Calculii biliari, principala cauză a colecistitei litiazice, se formează atunci când compoziția bilei se modifică, fie din cauza excesului de colesterol, fie din cauza acumulării excesive de bilirubină. Printre factorii care pot contribui la dezvoltarea calculilor biliari și a colecistitei litiazice se numără:
1. Excesul de colesterol în bilă:
Dacă bila conține prea mult colesterol, acesta poate forma cristale care se transformă în pietre. Acest lucru se întâmplă mai frecvent la persoanele care au o dietă bogată în grăsimi și colesterol.
2. Excesul de bilirubină:
Bilirubina este un produs de descompunere a hemoglobinei din globulele roșii. Anumite afecțiuni, cum ar fi ciroza hepatică, infecțiile biliare și hemoliza (descompunerea excesivă a globulelor roșii), pot determina producerea excesivă de bilirubină, ceea ce favorizează formarea calculilor pigmentari.
3. Golirea incompletă a vezicii biliare:
Dacă vezica biliară nu se golește complet sau suficient de des, bila poate deveni concentrată și poate contribui la formarea calculilor.
4. Infecția – in cazul apariției infecției in căile biliare se poate modifica compoziția bilei si sunt favorizate depunerile de săruri biliare
Factori de risc:
- Sexul feminin: Femeile au un risc mai mare de a dezvolta calculi biliari din cauza hormonilor estrogeni, care cresc nivelul de colesterol în bilă.
- Vârsta: Persoanele peste 40 de ani au un risc mai mare de a dezvolta colecistită litiazică.
- Obezitatea: Excesul de greutate este asociat cu niveluri mai ridicate de colesterol în bilă și cu riscul crescut de formare a calculilor biliari.
- Sarcina: Modificările hormonale din timpul sarcinii cresc riscul de calculi biliari.
- Dieta bogată în grăsimi: Consumul excesiv de alimente bogate în grăsimi și colesterol crește riscul de formare a calculilor biliari.
Simptomele colecistitei litiazice
Simptomele colecistitei litiazice apar adesea brusc și pot varia în severitate, în funcție de dimensiunea și localizarea calculilor biliari, precum și de gradul de inflamație. Cele mai frecvente simptome includ:
- Durere abdominală severă: Durerea, cunoscută sub numele de colică biliară, este localizată de obicei în partea dreaptă superioară a abdomenului sau în epigastru (zona centrală a abdomenului, sub stern). Durerea poate radia către umărul drept sau spate și se intensifică după mese bogate în grăsimi.
- Greață și vărsături: Greața și vărsăturile sunt simptome comune și pot apărea din cauza blocării fluxului biliar.
- Febră: În cazurile de colecistită acută, infecția și inflamația pot provoca febră.
- Icter: Icterul (îngălbenirea pielii și a ochilor) poate apărea dacă un calcul biliar blochează canalul biliar principal, împiedicând scurgerea bilei din ficat.
- Balonare și indigestie: Pacienții cu colecistită litiazică pot experimenta senzația de balonare, indigestie și senzația de sațietate precoce.
Simptomele pot fi declanșate sau agravate după consumul de mese bogate în grăsimi, iar durerea poate dura de la câteva minute la câteva ore.
Complicațiile colecistitei litiazice
Dacă colecistita litiazică nu este tratată corespunzător, pot apărea complicații grave, inclusiv:
1. Perforarea vezicii biliare:
În cazurile severe, inflamația poate duce la perforarea (ruptura) vezicii biliare, permițând bilei să se scurgă în cavitatea abdominală. Aceasta poate duce la peritonită, o inflamație gravă a peritoneului (membrana care acoperă cavitatea abdominală), care este o urgență medicală.
2. Infecția vezicii biliare:
Bacteriile pot infecta bila stagnantă din vezica biliară blocată, provocând colecistită infecțioasă. Această infecție poate duce la septicemie dacă nu este tratată prompt.
3. Pancreatită acută:
Dacă un calcul biliar blochează canalul pancreatic, enzimele pancreatice nu mai pot fi eliminate în intestin și pot ataca pancreasul, provocând inflamație severă (pancreatită).
4. Colangita:
Colangita este o infecție a canalelor biliare, care poate apărea dacă un calcul biliar blochează canalul biliar principal. Aceasta este o complicație gravă care poate provoca febră, icter și durere abdominală severă.
Diagnosticul colecistitei litiazice
Diagnosticul colecistitei litiazice se bazează pe o combinație de examen clinic, istoricul medical și teste imagistice. Medicul va evalua simptomele și va efectua o serie de teste pentru a confirma prezența calculilor biliari și inflamația vezicii biliare. Printre metodele de diagnostic se numără:
1. Ecografia abdominală:
Ecografia este metoda de diagnostic de primă linie pentru detectarea calculilor biliari și a inflamației vezicii biliare. Este o metodă non-invazivă și precisă pentru vizualizarea calculilor și a posibilelor complicații.
2. Tomografia computerizată (CT):
CT-ul poate oferi imagini detaliate ale vezicii biliare și ale altor organe abdominale și este utilizat pentru a evalua complicațiile, cum ar fi perforarea vezicii biliare.
3. ColangioRMN
Un tip special de examinare non invaziva poate evidenția prezenta pietrelor in canalul biliar principal, când alte metode imagistice pot eșua
4. Ecografia endoscopica
EUS este o metodă imagistică în care un tub subțire cu un mic transductor ecografic la vârf este introdus prin gură până în stomac și duoden. Aceasta permite obținerea de imagini detaliate ale caii biliare principale.
5. Analize de sânge:
Testele de sânge pot detecta semnele unei infecții (creșterea globulelor albe) și anomalii ale funcției hepatice (creșterea enzimelor hepatice sau bilirubinei) cauzate de blocarea canalului biliar.
6. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP):
ERCP este o procedură care combină endoscopia și radiologia pentru a vizualiza canalele biliare și pentru a îndepărta calculii biliari din canalul biliar comun, dacă aceștia sunt prezenți.
Tratamentul colecistitei litiazice
Tratamentul colecistitei litiazice depinde de severitatea afecțiunii și de prezența complicațiilor. În cazurile ușoare, tratamentul conservator poate fi suficient, dar majoritatea pacienților necesită îndepărtarea vezicii biliare pentru a preveni recurențele și complicațiile.
1. Tratamentul conservator:
În cazurile ușoare de colecistită litiazică, tratamentul inițial poate include:
- Repaus alimentar: Pacientul poate fi sfătuit să evite consumul de alimente și lichide pentru a permite vezicii biliare să se odihnească.
- Fluide intravenoase: Pentru a preveni deshidratarea.
- Antibiotice: Dacă există suspiciunea unei infecții.
- Analgezice: Pentru gestionarea durerii.
2. Colecistectomia (îndepărtarea vezicii biliare):
Colecistectomia laparoscopică este tratamentul standard pentru colecistita litiazică. Aceasta este o procedură minim invazivă, în care vezica biliară este îndepărtată prin mici incizii în abdomen, folosind un laparoscop (un tub subțire cu o cameră). Procedura are un timp de recuperare mai scurt și mai puține complicații comparativ cu chirurgia deschisă.
În cazuri severe, cum ar fi perforarea vezicii biliare sau colecistita infecțioasă, poate fi necesară o colecistectomie de urgență.
3. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică (ERCP):
Dacă un calcul biliar blochează canalul biliar principal, ERCP poate fi utilizat pentru a îndepărta calculul și a restabili fluxul biliar. Aceasta este o procedură endoscopică care implică introducerea unui tub subțire cu o cameră și instrumente prin gură până în tractul biliar.
Recuperarea după tratament
După o colecistectomie laparoscopică, majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în câteva zile sau săptămâni. Recuperarea după o intervenție chirurgicală deschisă poate dura mai mult. După îndepărtarea vezicii biliare, pacienții pot experimenta modificări temporare ale digestiei, cum ar fi scaune mai moi sau balonare, dar majoritatea se adaptează bine în timp.
Prevenția colecistitei litiazice
Pentru a preveni formarea calculilor biliari și a colecistitei litiazice, pot fi luate următoarele măsuri preventive:
- Menținerea unei greutăți corporale sănătoase: Pierderea treptată în greutate, printr-o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate, poate reduce riscul de formare a calculilor biliari.
- Evitarea dietei bogate în grăsimi: Reducerea consumului de alimente grase și prăjite poate ajuta la menținerea sănătății vezicii biliare.
- Consumarea de alimente bogate în fibre: O dietă bogată în fructe, legume și cereale integrale poate preveni formarea calculilor biliari.
Colecistita litiazică este o afecțiune gravă care necesită diagnostic și tratament prompt pentru a preveni complicațiile. Îndepărtarea vezicii biliare este tratamentul cel mai eficient pentru a preveni recurențele și a trata afecțiunea. Dacă aveți simptome care sugerează colecistită litiazică, este important să consultați un specialist pentru evaluare și tratament. Pentru consultații și tratamente specializate, vizitați Dr. Florin Graur, un expert în chirurgie digestivă.