Cratima leagă în scris două cuvinte rostite împreună, de obicei un pronume scurt și o formă a verbului „a avea”, ca în „s-a dus” sau „i-a spus”. Formele fără cratimă, precum „sa”, „ia” sau „sau”, sunt cuvinte de sine stătătoare, cu alt sens. Cele mai multe greșeli dispar când elevul învață un test simplu pentru fiecare pereche: înlocuiește cuvântul cu altul și vede dacă propoziția rămâne corectă.
Când se scrie cu cratimă?
Se scrie cu cratimă atunci când două cuvinte se pronunță într-o singură silabă sau într-un singur grup, iar adesea unul dintre ele își pierde o literă. În „s-a dus”, pronumele „se” își pierde vocala; în „n-am văzut”, negația „nu” se reduce la „n”. Cratima arată că acolo sunt, de fapt, două cuvinte.
Situațiile frecvente la școală sunt:
- pronume scurt și verbul „a avea”: s-a, i-a, l-a, m-a, ne-a, v-a, mi-a, ți-a;
- negația scurtă: n-a, n-am, n-au;
- prepozițiile compuse cu „un”, „o”: într-un, într-o, dintr-un, dintr-o, printr-un, printr-o;
- verbul la imperativ urmat de pronume: spune-mi, dă-mi, du-te, ia-l.
Cum se deosebesc „s-a”, „sa” și „să”?
„S-a” este format din pronumele „se” și verbul „a avea” și se recunoaște pentru că, la plural, devine „s-au”: „copilul s-a jucat”, „copiii s-au jucat”. „Sa” arată posesia și poate fi înlocuit cu „ta” sau „mea”: „cartea sa”, „cartea ta”. „Să” este conjuncția care stă înaintea unui verb: „vrea să plece”.
Cum se deosebesc „s-au” și „sau”?
„Sau” se scrie fără cratimă când poate fi înlocuit cu „ori”: „vine luni sau marți”, „vine luni ori marți”. „S-au” se scrie cu cratimă când, trecând propoziția la singular, devine „s-a”: „elevii s-au întâlnit”, „elevul s-a întâlnit”. Dacă niciuna dintre înlocuiri nu are sens, propoziția trebuie recitită, pentru că una dintre ele funcționează întotdeauna.
Ce teste ajută la celelalte perechi frecvente?
Pentru fiecare pereche există o înlocuire care decide forma corectă fără reguli greu de memorat.
| Cu cratimă | Fără cratimă | Testul |
|---|---|---|
| i-a (i-a dat o carte) | ia (ia o carte) | „i-a” devine „i-au” la plural; „ia” vine de la „a lua” sau este forma articulată a cuvântului „ie” |
| ne-a (ne-a chemat) | nea (a căzut nea) | „ne-a” devine „ne-au”; „nea” înseamnă zăpadă sau nene |
| v-a (v-a sunat) | va (va suna) | „v-a” devine „v-au”; „va” arată viitorul și se poate înlocui cu „o să” |
| l-a (l-a văzut) | la (merge la școală) | „l-a” devine „l-au”; „la” arată locul sau direcția |
| n-ai (n-ai venit) | nai (cântă la nai) | „n-ai” se poate scrie desfășurat „nu ai” |
| ne-am (ne-am mutat) | neam (neamul lui) | „ne-am” se înlocuiește cu „v-ați” (v-ați mutat); „neam” înseamnă familie sau popor |
Se scrie „într-o” sau „intr-o”?
Forma corectă este „într-o”, cu „î” la început și cu cratimă, la fel ca „într-un”. Prepoziția „în” urmată de „o” sau „un” a devenit „într-”, iar cratima arată legătura dintre cele două cuvinte. După același model se scriu „dintr-o”, „dintr-un”, „printr-o” și „printr-un”. Forma „intr-o”, cu „i”, este greșită.
Cum se exersează scrierea cu cratimă?
Scrierea cu cratimă se fixează prin exerciții scurte și dese, nu prin liste lungi de reguli citite o singură dată. Câteva metode care dau rezultate:
- Dictări scurte, de 5–10 propoziții, construite în jurul unei singure perechi.
- Testul spus cu voce tare: elevul rostește înlocuirea („ta”, „ori”, plural) înainte să scrie.
- Corectarea propriilor texte la final, căutând doar formele cu „s”, „i”, „n” și „v” urmate de „a”.
- Un caiet de greșeli, în care se trec perechile încurcate, cu câte un exemplu corect.
Metodele de organizare a caietului, cum ar fi cele din articolul despre tehnicile de luat notițe, se potrivesc bine și pentru un astfel de caiet. Cititul regulat ajută la fel de mult, pentru că ochiul se obișnuiește cu forma corectă, așa cum arată articolul despre rolul lecturii la copiii de vârstă școlară. Pentru elevii mari, ortografia contează și la probele scrise, discutate în ghidul despre pregătirea pentru examenele naționale.
